Dureri de călcâi: diagnostic și tratamente eficiente pentru ameliorare
Durerile de călcâi reprezintă o problemă comună, care afectează persoane de diferite vârste și cu diferite stiluri de viață. Variabil ca localizare și intensitate, acest simptom poate fi asociat cu diverse afecțiuni, de la inflamații la probleme mai complexe. Indiferent de cauză, stabilirea unui diagnostic corect este obligatorie pentru se putea recomanda un tratament eficient și pentru a evita cronicizarea.
Diagnosticul durerilor de călcâi
Deoarece durerea de călcâi poate avea multiple cauze, medicul podiatru va parcurge o serie de etape pentru a identifica problema specifică. Procesul de diagnosticare implică, de obicei, o combinație de anamneză amănunțită, examen fizic detaliat și, la nevoie, investigații imagistice sau de laborator.[1]
Anamneza
Primul pas în stabilirea diagnosticului este anamneza. Aceasta ajută la colectarea informațiilor esențiale despre istoricul durerii și al sănătății generale.
Întrebările tipice includ:
- Unde exact simțiți durerea? Sub călcâi, în spatele călcâiului, pe lateral?
- Când a început durerea? A apărut brusc sau s-a instalat treptat?
- Cum descrieți durerea? Este ascuțită, surdă, arzătoare, pulsatilă?
- Când este durerea cel mai puternică? Dimineața, la primii pași după o perioadă de repaus, după activitate fizică intensă, la sfârșitul zilei?
- Ce anume pare să înrăutățească durerea? Mersul pe suprafețe dure, statul prelungit în picioare, alergatul, purtarea anumitor tipuri de încălțăminte?
- Ce anume reduce durerea? Repausul, gheața, anumite poziții?
- Aveți alte afecțiuni medicale (diabet, artrită, probleme neurologice)? Ați suferit traumatisme recente la picior sau gleznă?
- Ce tip de încălțăminte purtați de obicei? Ce nivel de activitate fizică aveți? Ați schimbat recent rutina de exerciții?
Răspunsurile la aceste întrebări oferă indicii valoroase despre posibila cauză a durerii și ghidează examenul fizic.
Examenul fizic
După anamneză, medicul va efectua un examen fizic amănunțit al piciorului și gleznei. Acesta poate include:
- inspecția – se evaluează aspectul piciorului pentru a depista eventuale umflături, schimbări de culoare ale pielii (ex: roșeață, vânătăi) sau alte deformări vizibile.
- palparea – medicul va palpa diferite zone ale călcâiului și piciorului pentru a identifica punctele specifice de maximă sensibilitate sau durere; localizarea exactă a durerii la palpare este adesea un indicator cheie al structurii afectate;
- evaluarea mobilității – se verifică amplitudinea mișcărilor la nivelul gleznei și al piciorului pentru a depista rigiditatea sau limitările;
- evaluarea forței musculare – se pot testa mușchii implicați în mișcarea piciorului și a gleznei;
- analiza mersului (observarea statică și dinamică) – modul în care mergi sau stai în picioare poate dezvălui probleme biomecanice care contribuie la durere, cum ar fi pronația excesivă (rularea piciorului spre interior);
- verificarea integrității nervoase și vasculare – în unele cazuri, medicul poate verifica sensibilitatea și circulația sanguină la nivelul piciorului.[1][2]
Investigații recomandate
Dacă este necesar, se poate recomanda efectuarea unor investigații suplimentare pentru a confirma diagnosticul, a exclude alte afecțiuni sau a evalua severitatea problemei. Acestea pot include:
- radiografii;
- ecografii;
- RMN.[1][2]
În anumite situații, pot fi necesare investigații de sânge dacă se suspectează o cauză sistemică a durerii, cum ar fi o formă de artrită inflamatorie.[1][2]
Care sunt potențialele cauze ale durerilor de călcâi?
Durerea de călcâi este de obicei rezultatul unei leziuni sau a unei infecții la osul călcâiului (calcaneu) sau la structurile înconjurătoare. De asemenea, poate fi cauzată și de leziuni ale nervilor care deservesc glezna sau piciorul.
Două dintre cele mai frecvente cauze ale durerii de călcâi sunt fasciită plantară și tendinita achileană. Fasciita plantară este inflamația benzii de țesut conjunctiv care formează arcul piciorului și conectează osul călcâiului de baza degetelor de la picioare. Aceasta provoacă o durere înjunghietoare sau pulsatilă pe partea inferioară a călcâiului atunci când se pune greutate pe călcâi după repaus. Tendinita achileană reprezintă inflamația tendonului lui Ahile, un tendon mare, asemănător unui cordon, care atașează partea posterioară a osului călcâiului de mușchiul gambei. Acesta provoacă o senzație de strângere sau de arsură în tendon, chiar deasupra călcâiului.[1][3][4][5]
Alte cauze comune ale durerilor de călcâi sunt:
- pintenii calcaneeni – excrescențe osoase mici care se poate forma pe partea inferioară a osului călcâiului; apar adesea atunci când fasciita plantară persistă o perioadă îndelungată;
- boala Sever – cunoscută și sub denumirea de apofizită calcaneană, este cea mai comună cauză a durerilor de călcâi la copii și adolescenți, în special la cei cu vârsta între 8 și 12 ani;
- tendinita peroneală – inflamația tendoanelor peroniere, structuri ce conectează mușchii gambei de picior și care sunt esențiale pentru stabilitatea gleznei și anumite mișcări ale piciorului.[3][4][5]
Alte posibile cauze, mai puțin frecvente, ale durerii de călcâi includ:
- contuziile osoase;
- fractura de stres a calcaneului;
- sindromul de tunel tarsian;
- atrofia pernuței adipoase plantare;
- infecții sau tumori ale osului călcâiului.[3][4][5]
Identificarea cauzei specifice este esențială pentru a putea stabili un plan de tratament adecvat.
Tratamente eficiente pentru ameliorarea durerilor de călcâi
Odată ce diagnosticul a fost stabilit, medicul va recomanda un plan de tratament. Abordarea este adesea conservatoare inițial, cu opțiuni mai invazive rezervate pentru cazurile severe sau care nu răspund la tratamentul inițial.
Măsuri de primă linie pentru ameliorarea durerilor de călcâi
Aceste măsuri se concentrează pe reducerea inflamației, ameliorarea durerii și crearea condițiilor optime pentru vindecare. Ele pot fi inițiate adesea acasă, sub îndrumarea medicului și pot include:
- repausul – evitarea activităților care agravează durerea, în special alergatul, săriturile sau statul prelungit în picioare pe suprafețe dure;
- aplicarea de comprese reci – aplicarea locală de comprese reci pe zona dureroasă timp de 15-20 de minute, de mai multe ori pe zi, ajută la reducerea inflamației și a durerii;
- purtarea de încălțămintea adecvată – purtarea de încălțăminte cu talpă bine amortizată și suport adecvat pentru arcadă poate reduce presiunea asupra călcâiului;
- utilizarea ortezelor sau talonetelor personalizate – pot ajuta la distribuirea uniformă a presiunii, la susținerea arcadei și la reducerea tensiunii asupra fasciei plantare sau a altor structuri;
- exerciții de stretching – stretchingul regulat al mușchilor gambei și al fasciei plantare este foarte important, în special dimineața, înainte de a te ridica din pat, dar și pe parcursul zilei;
- tratament medicamentos – antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) pot ajuta la reducerea durerii și a inflamației; se vor administra doar conform indicațiilor medicului.[1][2][3][4][5]
Fizioterapie și kinetoterapie
Fizioterapia și kinetoterapia pot fi componente esențiale ale planului de tratamentul pentru dureri de călcâi. Intervențiile recomandate pot include, de exemplu:
- exerciții de stretching și de întărire;
- masaj sau mobilizări pentru a reduce tensiunea musculară și fascială;
- terapie cu ultrasunete;
- terapia Shockwave (terapia cu unde șoc).[1][2][5]
Alte tratamente
Dacă măsurile menționate anterior nu aduc ameliorarea dorită după o perioadă considerabilă de timp, medicul poate evalua necesitatea unor abordări terapeutice mai avansate. Un exemplu de astfel de abordări ar fi infiltrațiile cu corticosteroizi și infiltrațiile PRP.[1][2][5]
Chirurgia este, în general, ultima opțiune de tratament și este rezervată doar cazurilor excepționale, unde durerea este severă, invalidantă și persistă timp îndelungat în ciuda tuturor tratamentelor nechirurgicale încercate. Tipul intervenției chirurgicale depinde strict de cauza subiacentă.[1][2][5]
Durerile de călcâi sunt o problemă frecventă, dar nu trebuie ignorate. Cu un diagnostic corect și un plan de tratament adecvat, majoritatea persoanelor afectate pot obține o ameliorare semnificativă a simptomelor și își pot relua activitățile normale.
Surse:
- Tu, Priscilla. „Heel Pain: Diagnosis and Management”, American Family Physician, vol. 97, no. 2, 15 Jan. 2018, pp. 86–93, www.aafp.org/pubs/afp/issues/2018/0115/p86.html. Accesat la 24 Apr. 2025.
- „Heel Pain”, OrthoInfo – American Academy of Orthopaedic Surgeons, 2023, orthoinfo.aaos.org/en/diseases–conditions/heel-pain/. Accesat la 24 Apr. 2025.
- „Heel Pain”, The Royal College of Podiatry, 2025, rcpod.org.uk/common-foot-problems/heel-pain. Accesat la 24 Apr. 2025.
- „Heel Pain: Causes, Diagnosis & Treatment”, Cleveland Clinic, 7 Sept. 2023, my.clevelandclinic.org/health/symptoms/heel-pain. Accesat la 24 Apr. 2025.
- „13 Heel Pain Causes and How They’re Treated”, Verywell Health, 2024, www.verywellhealth.com/heel-pain-information-and-causes-2549378. Accesat la 24 Apr. 2025.
